Actualmente elefantii sunt cele mai mari si cele mai grele animale terestre, pe linga faptul ca au dintii incisivi cei mari lungi, au nasul cel mai lung si poate memoria cea mai buna. Cu toata greutatea lor de mai multe tone, deplasarea lor se poate numi sprintena. In padure, daca este necesar se furiseaza fara zgomot. Acesti uriasi blanzi sunt fiinte sensibile si cu simt afectiv dezvoltat, traiesc in legaturi stranse cu membrii familiei si cu ceilalti membrii ai turmei. Din pacate aceste animale au fost vinate fara mila de om pentru incisivii lor – pentru fildesul pretios - si numarul de indivizi ai celor doua specii a inceput sa scada intr-un mod alarmant.

Masculii din specia elefantului african pot depasi greutatea de 6 tone. Greutatea capului poate avea un sfert din masa corpului. Aceasta parte a corpului, pe linga greutatea sa considerabila, este incarcata si cu mijloace de obtinere a hranei – trompa, fildesii, masele de mestecat, uriasii muschi ai maxilarului.

Fildesii elefantilor sunt dinti alungiti,  incisivi modificati,  care sunt folositi pentru scoaterea radacinilor din pamant si pentru decojirea pomilor. Elefantii masculi folosesc fildesii in luptele lor de stabilire a ordinii ierarhice, lupte premergatoare perioadei de imperechere. Spre deosebire de dinti, fildesii cresc pe tot parcursul vietii elefantului. S-a inregistrat ca un mascul de elefant african batran avea fildesii de peste 3 m lungime.

Capul elefantului este sustinut de un gat scurt, puternic. De aceea elefantul nu poate sa-si aplece capul pentru a aduna hrana. Aceasta deficienta a fost inlaturata de procesul de evolutie prin dezvoltarea trompei, rezultata din alungirea buzei superioare musculoase si a nasului. Acest organ admirabil al elefantilor este constituit din mii de muschi si este utilizat pentru o sumedenie de operatii, printre care culesul fructelor, aspiratia apei, ruperea crengilor si sapatul radacinilor. Trompa este sensibila atat la mirosuri cat si la pipait, elefantii o folosesc atat la indentificarea unui elefant strain cat si la transmiterea salutului membrilor familiei sau la mangaierea perechii dorite.

Miscarea corpului imens al elefantului nu este deloc greoaie. Gambele scurte si robuste impart in mod egal greutatea pe patru picioare. Ca si calul, si elefantul umbla pe degetele picioarelor. Oasele rasfirate ale degetelor sunt sprijinite de o talpa rotunda si pe un calcai format dintr-un tesut spongios.Pielea groasa care acopera talpa se toceste si se reface in mod continuu. Contrar aspectului diform, elefantul este un animal ager si nu se sperie de nici o forma de relief : traverseaza cu usurinta atat mlastinile cat si terenul stancos, pe teren solid lasand putine urme. Acest urias al uscatului se descurca bine si la inot : folosindu-si trompa ridicata ca tub de respiratie, traverseaza inot raurile si lacurile.

Elefantii sunt erbivori. In afara de iarba padurilor sau a savanelor consuma si alte plante cu tulpina moale, frunze de copaci, diferite fructe si flori,chair crengi, tulpini de copaci sau radacini. Ei trebuie sa manance enorm de mult pentru a satisface necesarul de energie a corpului lor imens si pentru a completa materialele ce formeaza tesuturile acestuia. Marea parte a zilelor o petrec in cautarea hranei, pentru a asigura necesitatile mari de vitamine si saruri minerale ale organismului. mIntr-o zi, in circa 16 ore, un elefant poate consuma pina la 225 Kg de alimente.

Elefantul isi foloseste trompa si pentru a-si potoli setea. Are nevoie de foarte multa apa , pentru elefantul african 5 litri de apa inseamna o inghititura.Trage apa in trompa, inchide orificiile din capat, dupa care isi indoaie trompa astfel incat capatul sa-i intre in gura, iar apoi evacueaza continutul. Toate acestea nu sunt usor de invatat, de aceea puii de elefanti lipaie apa cu gura.

Perioada de gestatie a elefantului african are o durata de 22 de luni, la elefantul indian de 21 de luni si femela naste de regula un singur pui. Greutatea puiului nou-nascut este in jur de 100Kg, inaltimea lui este aproape de 1 m. In primii doi ani este alaptat, dar intre timp invata sa-si foloseasca trompa si sa mestece ierburile si tufele. Puii masculi ajunsi in pragul maturitatii - in jur de 14 ani - sunt alungati din turma, pentru ca nu cumva sa se imperecheze cu membrii familiei, puii femele ramanand cu turma toata viata, si pina la prima nastere ajuta la cresterea puilor mai tineri.

Membrii familiei sunt legati intre ei prin legaturi puternice, toti ajuta la cresterea si apararea puilor. Cateodata, cand elefantii se intalnesc, fug unul catre celalalt si in semn de salut scot un sunet asemanator ce o goarna. Daca totul este in ordine, membrii turmei sunt linistiti, scot un mormait adanc dar daca turma este amenintata de ceva, mormaitul inceteaza si adultii formeaza un cerc in jurul puilor.

Se comporta foarte interesant daca moare vreun membru al turmei. De multe ori raman in jurul lesului, il ating, il mangaie si cateodata incearca si inhumarea. Daca moare un pui de elefant, mama lui aproape ca il jeleste. S-a observat de mai multe ori ca elefantul mama a insfacat puiul mort, l-a dus intr-un loc si a ramas linga el mai multe zile.

Singura sursa de fildes sunt incisivii elefantilor. Acest material a fost pretuit intotdeauna de om. In trecut, cand nu existau inca automobile si pusti, elefantii erau greu de vanat si doar putini cadeau victime oamenilor. Azi, cu ajutorul automobilelor de teren pot fi ajunsi usor din urma si cu ajutorul armelor moderne pot fi impuscati de la o mare distanta. Un numar imens de elefanti au fost macelariti pentru fildesul lor si aceste animale minunate au ajuns in pragul disparitiei. In 1979 in Africa mai traiau in salbaticie 1,3milionae de elefanti dar din cauza braconajului acest numar a scazut la 600000 in 1989. Din cauza ingrijorarii mondiale privind soarta elefantilor in 1989 s-au introdus restrictii internationale privind comertul cu fildes. Aceasta masura s-a dovedit foarte benefica. Din cauza restrictiilor a scazut cererea de fildes, au scazut preturile si astfel a decazut si comertul ilegal. Numarul elefantilor africani care traiau in salbaticie in 1995 a fost in jur de 600000.

Elefantul indian –ca specie – este intr-o situatie mault mai grea.Din cauza reducerii habitatului,in salbaticie mai traiesc 35000-54000 de exemplare, majoritatea lor in India. Alte 16000 de exemplare sunt tinute ca animale domestice in diferite tari din Asia.