Ati trecut de scoala gimnaziala?Dar de liceu?Ati simtit vreodata iubirea parinteasca unui profesor?Te-a sprijinit cu o vorba?Te-a mai "scos"de la vreo materie grea,lasandu-te sa pleci?Povesteste-ne...cand l-ai vazut ultima oara?

am decis sa postez acest topic caci azi am trait o experienta trista alaturi de mama mea,cautandu-si antrenoarea de sport,la care ea era febletea ei acum 23 ani...am sa o povestesc.Acum,spune-ne tu...

pai si yo sunt la liceu....si sunt profesori/profesoare ce-mi sunt tare indiferenti/indiferente adica vine la ora preda yo invat si atat dar am si profesori/profesoare cu care ma intel super fain desi majoritatea din scoala spun ca sunt exigenti...aici depinde de mai multe chesti...sunt profesori/profesoare care merita tot respectul dar si profesori/profesoare care desi nici nu si-au luat examenul de titular vine la ore si te tine in 3 si incearca sa ne arate ca el/ea e atat de destept/desteapta dar da in gropi....cred ca majoritatea am cunoscut cele doua feluri de profesori/profesoare.
________________________________________
ei rad de mine ca sunt diferita, eu rad de ei ca toti sunt la fel!!!

unii au iesit la pensie,ma ma intalnesc cu ei din cand in cand
________________________________________
sa iubesti si sa fi iubit este cel mai minunat lucru de pe pamant.Iubeste atunci cand esti iubit...

da asa este sunt aproape de ei cu unii chiar ma intalnesc zilnic,mai sunt care au decedat..........
________________________________________
sa iubesti si sa fi iubit este cel mai minunat lucru de pe pamant.Iubeste atunci cand esti iubit...

sı eu aıcı ma gındesc la dırıgınta mea.care este un om de aur..ma ınvatat multe lucrurı de care ma folosesc sı acum.ca sı tıne elena doar la fotografıı ma uıt acum.
________________________________________
Invatati sa lasati pe chipul vostru sa infloreasca un zambet, este darul pe care-l oferiti aproapelui, este darul pe care-l oferiti intregului Univers!

Imi amintesc de ultimele zile de liceu...a trecut ceva timp...am sa incep cu sfarsitul pentru ca este cel mai frumos si totodata cel mai trist...Se termina ceea ce nu doream sa se termine...prietenia mai mult sau mai putin colegiala a unui pumn de adolescenti, unii mai apropiati altii mai putin...Am terminat liceul...Aceasta treapta a unei scari nevazute-viata- la capatul careia ma asteapta satisfactia sau dezamagirea...in acele clase inalte, de-a lungul coridoarelor unde fiecare pas era amplificat de ecou se nasteau noi vise...noi sperante...Atunci... in fata unui final si totodata a unui inceput de drum, nostalgia ma coplesea privind in urma spre anii ce-au fugit grabiti, dar speranta se aprindea parca mai puternic in sufletul meu cand paseam spre noua viata ce mi se deschidea tainic inainte...Era in mine o irezistibila chemare a necunoscutului, o dorinta nestavilita de a cere vietii tot ceea ce mi se cuvenea, de a cunoaste totul daca era cu putiinta...Si astfel, lacrima departirii s-a stins...caci mai puternic, mai vijelios m-a smuls din bratele ei viata care alearga neobosita inainte, vesnic inainte...Nu am putut rezista ritmului ei nebunesc si m-am lasat purtata de valurile ei zbuciumate, m-am lasat in seama vointei ei...Dar am fost un corabier increzator...Iesind biruitoare din inclestarea cu furtuna pe care mi-a ridicat-o in cale, m-am avantat triumfatoare mai departe, pregatita sa infrunt cpriciile neiertatoare ale unei adevarate lupte...Sunt recunoscatoare liceului si profesorilor mei pentru faptul ca mi-au dat sansa de a rezista cu tarie in incercarea de a deveni om in adevaratul sens al cuvantului...

Azi... anii de liceu rasuna ca un minunat cantec al aducerilor aminte, al anilor de liceu cu bucuriile, tristetile,si emotiile lor...si am in suflet acea multumire sufleteasca pe care doar munca ti-o da si care este rasplata binemeritata a doisprezece ani de ucenicie...

________________________________________
Madascumpika