As dori

ca din lacrimile mele

sa tes o panza,

si sa leg toate ranile pentru care am plans,

caci toata viata mea

am impartit dragoste;

niciodata insa nu am strans...

As dori

ca urmele calcate

de picioarele mele, sa le-adun

si sa fac un drum spre rasarit,

caci toata viata am stiut sa merg

dar pentru mine niciodata n-am venit....

As dori, ca din privirile-mi senine

sa fac un manunchi de lumina,

ca o raza de soare, sa-ncalzeasca suflete indurerate,

caci niciodata n-am fost sprijinita

ci-am fost sprijin,oricand...in toate...

As dori sa impletesc viata in trei fire

cu unul din capete in Stanca ancorat,

sa fiu un mijloc de salvare,

din capat pana-n talpi calcat...

As dori sa-mi innod cuvintele unul de altul,

Si-atunci ca un fir de aur ar fi graiul meu

si-ar putea lesne, oricine sa vada

ce-nseamna SA TE TEMI DE DUMNEZEU!!!

   (autor necunoscut)
 

Sunt minunate versurile.Felicitari 

Citat soryn

...Romanul are o vorba:"Sunt om cu frica lui Dumnezeu!" Sa fie doar o vorba spus in vant?

   Autorul nu cred ca s-a referit la acea frica ce te face sa devii neputincios, ci la frica ce te indeamna sa ocolesti  ce e rau, la frica ce te determina sa treci pe langa o carciuma, fara sa fii tentat sa intri in ea sa-ti ineci amarul, la acea frica  ce  te determina sa zdrobesti tigarea in scrumiera, stiind ca e curata sinucidere ca fumezi, la acea frica ce o face pe femeia ce merge la medic pentru un avort sa se intoarca din drum, constientizand ca era gata sa comita o crima si o face responsabila pentru urmarile faptelor ei...E vorba de frica pe care o simte copilul fata de parintele sau, de frica ce vine in completarea iubirii...Oricum, nu stiu la ce s-a gandit cel ce a scris poezia, dar nu cred ca e rau sa avem frica de Dumnezeu, frica ce face sa parasim un drum care nu face altceva decat sa distruga...Zilele trecute un tanar mi-a spus:"Stiu ca nu e bine, dar sunt tanar si ma distrez la MAXIM! " Asta insemnand nopti dupa nopti prin baruri, cluburi, fara ca la cei 24 de ani sa se gandeasca la viitor...Traieste fara nici o frica..

"Frica de Domnul este inceputul intelepciunii,; toti cei care o practica vor avea o minte sanatoasa."( Psalm 111:10)

"Frica de Domnul e un izvor de viata, ea ne fereste de cursele mortii." (Proverbe 14:27) 

Nu e vorba de acea frica ce te impiedica sa te dezvolti, ci...de cu totul alta frica... Ar mai fi multe de spus...

   Nu m-am suparat, dimpotriva imi place sa discut pe aceasta tema si nu ma supar daca cineva are o alta parere...Cred ca e un dar sa poti respecta opinia celuilalt...

  Am citit undeva, printre multe alte idei, ca adevarata teama de Dumnezeu implica recunoasterea ca EL este un Dumnezeu care priveste cu maniie pacatul si are putere sa pedepseasca pe cei ce incalca legile Lui neprihanite.

 A te teme de Dumnezeu inseamna a privi la EL cu sfintenie si adoratie si a-L onora pe Dumnezeu ca Dumnezeu datorita marii Lui slave , a sfinteniei, majestatii si puterii Sale.

 Cand noi ne dam seama de sfintenia Dumnezeului nostru, adica de permanenta Sa adversitate fata de pacat, raspunsul firesc al sufletului omenesc este sa se teama de EL...( Apoc. 15:4)

 Poate ca e o tema care merita sa ne puna pe ganduri...