Cred ca nu exista fericire
Ca totu-i sumbru,intunecat,
Ca nimic nu are stralucire
Ca totul e scufundat in pacat!

Sunt neinsemnata,e adevarat!
Pierduta-n lume si in zare,
Sunt asemenea unui gandac
Ce-n lumea asta locul nu-si are.

Inima imi e macinata de ura
Sunt o umbra pierduta-n infinit,
Lacrimi si opresc pe gura
Transformandu-se intr-un cuvant soptit.

Buzele incep sa-mi arda
Sufletul se zguduie incet,
Inca o lacrima incepe sa cada
Picurand incet si lent.

Exista si acum o intrebare,
De ce m-am nascut si eu?
Dar ma cuprinde o nepasare
Caci pentru mine totul este greu.

Probabil am fost blestemata,
De am suferit atat de mult
Daruindu-mi-se o inima intunecata
Tot in jurul meu fiind de temut.

Sunt o musca pe o panza de paianjen
Vanata,pentru nici nu stiu ce,
Aspectul meu devine blajin
Si nici macar nu stiu de ce?!

Pe mine nu ma ingrozeste moartea
Ci mai degraba o astept
Pentru mine e egala cu noaptea
Un vis din care nu ma mai destept.

Sunt sigura ca va fi mai dulce
Decat orice pe acest Pamant,
Ca voi scapa de propria-mi cruce,
Ca nu voi mai suferi atat.

Ma bate gandul de a ma sinucide,
Dar nu vreau sa fiu asemenea unui las
Ce de tot si toate se ascunde,
Chiar si de propriul sau lacas.

Voi ramane-n lumea aceasta
Sa infrunt tot ce este greu,
Pana cand se hotaraste soarta
Sa puna capat destinului meu!