zi ploioasa,mohorata,un suflet singur,sta si priveste in urma;era mult mai fericit anul trecut,anii trecuti;acum sta...si doar mediteaza la viata ei;o viata de care ar trebui sa se bucure,sa fie cum era inainte;dar nu mai poate....de ce? nu mai poate?oare nu vrea?nu are ce-i trebuie?asta e....sufletul ei e singur,se simte din ce in ce mai singura cu toate k poate nu ar trebui;credea k poate fi fericita dc il are alaturi pe EL...azi s-au intalnit;au vizionat si un film impreuna,trei ore a stat langa EL,si parca acum se simte mai singura,mai neiubita,mai data la o parte;ce bine ar fi dc doar de familie ar depinde sa fii fericit!ce bine ar fi!!!!!!!!m-a tinut in brate,am ras,dar nu e parca cum as vrea eu sa fie....e adevarat k barbati sunt "construiti"altfel,dar oare pot fi cu o fata numai pt k nu au ce face in acele ore,sau vor sa-si umple timpul?sunt confuza si nici macar nu pot gasi raspunsuri la toate aceste intrebari;ar trebui sa fiu super happy k am stat trei ore cu El si sunt exact invers;bravez bine in ochi celorlalti,dar nimeni nu stie ce e in sufletul meu cu adevarat;cei care imi citesc acest jurnal probabil isi dau seama;de ce la o asemenea varsta(20)nu te poti bucura cu adevarat de viata?de ce mah pot simti asa....singura,trista(desi nimeni nu crede asta)de ce?nu cred k exista raspunsuri....si dc exista as vrea sa stiu si eu......